Unde e bucuria de a fi student in Romania?

“La momentul în care scriu asta sunt la doi pași de terminarea unei facultăți, însă în loc să fiu cuprins de un sentiment de bucurie, sunt câteva gânduri ce nu-mi dau pace. Probabil mulți studenți români vor fi de acord cu mine.

 

În momentul în care am intrat la facultate țin minte că eram cu zâmbetul pe buze, că eram nerăbdător să învăț lucruri noi și să devin un om educat și cu perspective. Exact în aceeași zi, un instalator sau ceva de genul ăsta, se uită la mine și mă întreabă de ce râd, știu, sună stupid, dar privind în retrospectivă îmi dau seama că nu era nimic de zâmbit sau râs. Facultatea aceasta care se presupune că ar fi trebuit să te ”renască” mi-a folosit numai pentru a avea acces mai ușor la două biblioteci, să intru gratuit la concertele de muzică clasică de la Sala Radio și să plătesc la jumate de preț abonamentele de RATB și Metrou.

 

Nu am dat de ”mentori”, numai de oameni mici sau care predau pentru titlul de profesor universitar și pentru un salariu. Visurile cu care am intrat la primul curs au ajuns să se evapore până la ultimul. Pe scurt, asta este experiența mea universitară, una în care pilele sunt necesare, în care profesorii sunt neserioși și de multe ori ajung să ceară ceea ce ei nu pot să ofere, în care ai în fața ta diapozitive alb/negru ale unor clădiri aflate la 30 de km de București iar cărțile datează din 1900 toamna și sunt în franceză sau sunt din anii 70-80 și jumate din pagini sunt pline cu elogii la adresa lui Ceaușescu. Lista poate continua.

În cazul meu, dacă nu exista pirateria ebook-urilor și posibilitatea de a urmări pe net cursuri făcute de profesori adevărați din universități adevărate nu știu ce mai făceam. Aștept și părerile voastre.”

 

Articol primit prin email de la un cititor.