Câteva zile mai târziu, ea a primit o scrisoare de la iubitul ei, în care acesta o întreba insistent dacă fusese în Germania în urmă cu două zile şi ce haine purta. Patricia a răspuns într-o manieră liniştitoare, afirmând că nu părăsise Anglia şi, în plus, precizând locul în care se afla în acea după-amiază. După alte câteva zile, o nouă scrisoare de la Allen relata: „În urmă cu două zile, mă aflam într-un jeep şi mergeam pe drumul acela pe care tu îl cunoşti foarte bine, fiindcă l-am parcurs de atâtea ori împreună. Nu eram singur; alături de mine se afla cel care conducea maşina, un german, iar pe bancheta din spate se găseau trei persoane: doi dintre colegii mei care încadrau un prizonier german. Cel aşezat în spatele meu era Gerry.
Jeep-ul nostru mergea în urma unui camion cu remorcă, pe porţiunea cea mai împădurită a drumului. Deodată, în momentul în care eram în apropierea lui şi ne pregăteam să-l depăşim, tu ai ţâşnit de pe o mică potecă, din partea dreaptă, şi te-ai repezit către jeep-ul nostru, agitând braţele. Şoferul a apăsat brusc pe frână. Totul s-a petrecut cu viteza unui fulger, dar Gerry şi cu mine te-am recunoscut perfect înainte să dispari pe aceeaşi potecă. El chiar a exclamat: „Uite! E Patricia!”, iar eu i-am răspuns: „Aşa e! Dar ştiam că se află în Anglia!” În aceeaşi clipă, remorca foarte grea a camionului s-a desprins, a alunecat câţiva metri şi s-a sfărâmat de marginea drumului. Am realizat după aceea că, dacă şoferul nostru nu ar fi frânat văzându-te şi ar fi continuat depăşirea, noi am fi fost cu siguranţă morţi în acest moment.”
Universitatea Duke a realizat o anchetă aprofundată a acestui caz. Au fost interogaţi separat Allen, Gerry, cel de-al doilea soldat, prizonierul german şi şoferul. Toţi au făcut un portret foarte precis al Patriciei şi au descris identic veşmintele pe care le purta...şi care erau cele cu care fata era îmbrăcată în acea după-amiază, când se afla în Anglia, la mii de kilometri distanţă.
Savanţii Gordon şi Valentina Wasson au studiat săptămâni în şir un trib de indieni din sudul Mexicului, numiţi mixteci. Ei au observat că şamanul sau vrăjitorul tribului era capabil să descrie, în stare de transă, fenomene care se desfăşurau la distanţe apreciabile de locul în care se afla. Pentru a evita orice subterfugiu, ei au cerut şamanului să descrie ce făcea fiul lor aflat în Statele Unite, cu ce era îmbrăcat etc. Luând apoi legătura cu acesta, şi-au dat seama că tot ce le relatase şamanul era de o exactitate perfectă.
Dar aceste capacităţi nu reprezintă doar apanajul vrăjitorilor sau şamanilor. Celebrul doctor Puharich este absolut convins, în urma cercetărilor sale, că experienţele de ieşire din corpul fizic fac realmente parte dintre potenţialităţile omului. Acest gen de experimente dovedesc existenţa corpului eteric şi a celui astral, precum şi a posibilităţilor infinit mai vaste pe care ni le oferă planurile corespunzătoare: eteric şi astral.
daca corpul ereric sau astral se dezechilibreaza.....sufera corpul nostru fizic.....deacea trebuie sa ave, grija de toti trei corp al nostru
RăspundețiȘtergerece e cu tine ma analfabetule?habar nu ai sa formulezi un enunt corect,si nici cuvintele nu prea le stii...esti varza frate...
RăspundețiȘtergeree tare povestea da nu sunt sigura ca e adevarata.si ma mai sperie si poza aia cu iesirea din corp.....................
RăspundețiȘtergereWaw. Deci asta da putere a iubirii. Sunt anumite chestii pe lume care ar fi mai bine sa ramana doar un mister!
RăspundețiȘtergere