Simboluri francmasonice la nunta prinţului Marii Britanii

Nunta regală din Marea Britanie, ce a avut loc în primăvara acestui an, este un exemplu de manipulare în masă a zeci de milioane de oameni naivi şi creduli care s-au lăsat amăgiţi de povestea romantică intens mediatizată a cuplului regal. De fapt, la o privire atentă asupra intereselor oculte ale membrilor Casei de Windsor, ne putem da seama că aceştia dispreţuiesc fiinţele umane într-un mod aproape făţiş. Prezenţa unor simboluri malefice, precum şi anumite implicaţii oculte ale nunţii prinţului William Windsor reprezintă tot atâtea dovezi ale practicilor francmasonice satanice ale elitei aristocraţiei „iluminate” europene. 
Vineri, 29 aprilie 2011, a avut loc nunta regală a prinţului William Windsor cu logodnica sa, Kate Middleton. Evenimentul a beneficiat de o publicitate răsunătoare, declanşată cu câteva luni înainte de data fixată pentru ceremonie. Nunta regală britanică a fost transmisă în direct prin intermediul posturilor de televiziune şi de radio în peste 180 de ţări. Un sondaj de opinie englez a arătat că în Marea Britanie evenimentul a fost urmărit de 25 de milioane de cetăţeni.
Ca prim născut al prinţesei Diana Spencer şi al prinţului Charles, William Windsor este considerat a fi cel care o va urma pe regina Elisabeta a II-a la tronul Marii Britanii şi la guvernarea proprietăţilor sale, care cuprind în jur de 1/6 din suprafaţa Terrei.

William şi Kate, ambii în vârstă de 29 de ani, au avut o relaţie de 8 ani înainte de a se hotărî asupra datei căsătoriei lor. Cuplul regal a afirmat că îşi doreau ca nunta să fie primăvara şi tocmai de aceea au ales data de 29 aprilie 2011, zi pe care guvernul Marii Britanii a declarat-o sărbătoare publică. Dat fiind însemnătatea acestui eveniment pentru casa regală britanică şi amploarea cu care a fost celebrat, este oare lipsită de semnificaţie alegerea acestei date?

 

Conotaţia nazistă a datei de 29 aprilie

Un lucru mai puţin cunoscut de către cei care au urmărit la televizor nunta prinţului William este faptul că la aceeaşi dată, 29 aprilie, dar în anul 1945, Hitler se căsătorea cu Eva Braun.
Deşi mass-media nu a spus nimic despre legăturile familiale ale casei de Windsor cu oficiali de rang înalt din cadrul Reich-ului nazist, totuşi, pentru cei înzestraţi cu bun-simţ este evident că această „coincidenţă” a datei aleasă pentru nuntă este elocventă şi deloc întâmplătoare.

Prinţul Phillip, soţul reginei Elisabeta a II-a şi bunicul lui William, a fost crescut în rândurile „tineretului lui Hitler” iar trei dintre cumnaţii săi au devenit membri importanţi în cadrul Partidului Nazist. În cartea Membrii familiei regale şi Reich-ul, scrisă de  Jonathan Petropoulos, sunt prezentate poze şi informaţii nedezvăluite până atunci, care atestă legăturile strânse pe care soţul reginei actuale a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, le-a întreţinut cu naziştii prin intermediul celor patru surori ale sale căsătorite cu prinţi germani.

De asemenea, prinţul consort Phillip, din ale cărui grosolane gafe publice repetate transpare dispreţul faţă de semenii săi, militează în favoarea măsurilor criminale de reducere a populaţiei mondiale, susţinând în mod public eugenia (îmbunătăţirea prin metode genetice a rasei umane pentru crearea unei rase superioare), idee aberantă aparţinând în principal „filozofiei” naziste.

 

Nunta regală a fost prezidată de un mason de grad 33

Cununia religioasă a prinţului William cu logodnica sa Kate Middleton s-a oficiat la faimoasa catedrală londoneză Westminster, fiind prezidată de Arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams. Conform afirmaţiilor unora dintre cercetătorii în domeniu, Arhiepiscopul de Canterbury, cel mai înalt ierarh al Bisericii Anglicane, este mason de grad 33, mărturie fiind fotografiile sale din mass-media, pline de simboluri oculte „iluminate”.

Francmasoneria şi aristocraţia britanică

 

Timp de multe generaţii, membrii elitei aristrocraţiei britanice au făcut parte din sinistra organizaţie a francmasoneriei, constituindu-şi loji masonice proprii, cum ar fi Ordinul Jartierei, Ordinul Scaietelui (scaietele este emblema naţională a Scoţiei), Ordinul Regal Victorian, Ordinul Cavalerilor de Malta, ale căror scopuri tenbroase şi interese oculte criminale au fost păstrate secrete. Edward al VII-lea, primul fiu al reginei Victoria a fost numit Mare Maestru al Francmasoneriei Engleze. La ora actuală, marele maestru al Marii Loji Engleze este vărul reginei, Ducele de Kent. Elisabeta a II-a mai este denumită şi „Marea Patroană a Francmasoneriei”.

 

La începutul secolului XX, Albert Pike, unul dintre cei mai proeminenţi lideri masoni, a recunoscut public în cadrul Convenţiei Supremului Consiliu al francmasoneriei de la Paris că masonii se închină în ascuns lui Lucifer: „Ceea ce trebuie să spuneţi mulţimii este că îl venerăm pe Dumnezeu, dar că este vorba de acel Dumnezeu care este adorat fără nici un fel de superstitiţie. Pentru voi însă, Suverani Mari Inspectori Generali (adică gradul 33 în Ritul Scoţian n.n) vom spune aşa, şi aşa veţi repeta iniţiaţilor de grad 32, 31 şi 30: religia masonică trebuie să fie menţinută de către toţi iniţiaţii gradelor înalte în puritatea doctrinei luciferice.[…] Adevărata şi pura religie filozofică este credinţa în Lucifer, egalul lui Dumnezeu.”

 

Într-o filmare a sosirii reginei la nunta nepotului său, putem observa cum unul dintre oficialii clerului, cel care a întâmpinat-o pe Elisabeta a II-a, are brodată pe spatele pelerinei pe care o poartă o pentagramă inversată, care este un binecunoscut simbol utilizat de satanişti sau, altfel spus, de cei care îl slujesc pe Satana şi nu pe Dumnezeu.
http://www.youtube.com/watch?v=CdcpcfjQoOE

Probabil puţini dintre cei care au urmărit nunta televizată a prinţului William cunosc faptul că în calendarul satanic, pe 29 aprilie, la apusul soarelui începe celebrarea Nopţii de Walpurgis. Deloc întâmplător, aşa-zisa biserică a lui Satana a fost înfiinţată de către Anton LaVey la data de 29 aprilie. El considera această celebrare păgână „una dintre cele mai demonice sărbători ale anului, împreună cu Halloween”.

Căsătorie din iubire sau din interes?

 

Deşi mass-media a insistat asupra aspectului de „poveste romantică” dintre un prinţ şi o fată „din popor” care a devenit Ducesă de Cambridge în urma căsătoriei, de fapt, la o cercetare mai atentă, lucrurile par a fi diferite. Şi nu ne referim aici la faptul că prinţul William a refuzat să poarte verighetă cu ocazia căsătoriei sale... Conform descendenţei genealogice a mirilor, descoperim că William şi Kate sunt „rude de sânge”, verişori de gradul 12. Strămoşul care îi leagă pe cei doi a fost Sir Thomas Leighton, un guvernator despotic şi sângeros din secolul XVI al insulei Guernsey, a cărei soţie era verişoara reginei Elisabeta I.

 

De-a lungul istoriei, întâlnim numeroase exemple de „căsătorii aranjate” între rude de „sânge nobil” pentru a păstra în cadrul familiei propietăţile, averea şi poziţia socială. În astfel de situaţii, căsătoria era privită ca uniunea unor linii genealogice şi nu a doi oameni care se iubesc.

Importanţa descendenţei genealogice pentru elita aristocraţiei „iluminate”

 

Există la ora actuală unele informaţii demne de crezare descoperite de unii cercetători celebri, care au dezvăluit faptul că cele mai importante familii regale europene sunt înrudite între ele. Conform investigaţiilor asupra istoriei acestor familii foarte influente, se pare că, în ciuda aparenţelor, membrii elitei aristrocraţiei „iluminate” europene se căsătoresc doar între ei (adeseori formal) menţinându-şi astfel averea considerabilă şi puterea economică şi politică pe care le-au acumulat pe parcursul a sute de ani.

 

Aceste dinastii oligarhice de „sânge nobil” sunt denumite „aristocraţia neagră” şi provin pe linie directă din genealogia familiilor veneţiene care deţineau monopolul comercial în secolul XII. După unii cercetători, cum ar fi Dr. John Coleman, Yan Van Helsing, sau David Icke, membrii „aristocraţiei negre” şi-au „câştigat” acest titlu în urma manevrelor oculte şi criminale pe care le folosesc în vederea obţinerii puterii de influenţă.

 

Prima ca importanţă pe lista „aristrocraţiei negre” europene este Casa de Guelph din care provine actuala Casă Regală a Marii Britanii (Windsor), împreună cu toate familiile care aparţin arborelui său genealogic.

 

Potrivit unora dintre cercetători, este posibil ca nunta regală din Marea Britanie din această primăvară să fi fost (dincolo de aparenţele mediatizate) doar un aranjament ocult al cărui scop principal a fost păstrarea nealterată a arborelui genealogic al Casei de Windsor.