5 septembrie 2011

Dar din dar

        Intors seara tarziu de la un targ de departe, de unde adusese, intre altele, si un cos cu o minunatie de piersici, un taran isi puse in gand sa-i incerce pe cei patru feciori ai sai. Chemandu-i la el in dimineata urmatoare, le arata cosul si-i lasa mai intai sa se minuneze de frumusetea acelor fructe, cum nu prea cresteau prin partea locului, apoi darui fiecaruia cate o piersica, lasandu-i sa-si vada de ale lor. Pe la apusul soarelui, intorcandu-se de pe unde fusese cu treburi, ii chema pe toti patru in tinda si prinse a-i iscodi:

- Ia zi, tu ce-ai facut cu piersica ta ? - l-a intrebat intai pe cel mai mare.
- M-am grabit de-am mancat-o, tatuca, si-ti multumesc, ca tare a fost buna! Dar stii ce m-am gandit? Daca as lua samburele si l-as ingropa cu grija in spatele casei, udand locul, oare nu s-o prinde si-n pamantul nostru asa minunatie de piersic? Si m-am si pus pe treaba...


- Bine ai facut, baiatul tatii! Se vede tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu ce-ai facut cu piersica ta? - ii zise celui de-al doilea.
- Pai, am mancat-o... A fost asa de dulce, de frageda si de parfumata...
- Ai mancat-o si gata?
- Ba, dupa ce-am aruncat samburele si m-am lins pe degete, i-am mai cerut maichii una, ca prea a fost buna...
- Fiule, fiule, ai grija si pazeste-te de lacomie, ca lacomul mai mult pagubeste si lenesul mai mult alearga! - il dojeni tatal cu intristare. Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a iscodit taranul si pe cel de-al treilea fecior.
- Nu stiu... - zise acesta, ridicand cam stanjenit din umeri
- Cum nu stii?! Da’ ce-ai facut cu ea?
- Pai... am vandut-o. M-am dus cu ea in drum si am dat-o bine, cu zece bani...
- Ehei, fiule, se vede ca tu o sa ajungi mare negustor. Baga insa de seama, ca nu toate sunt de vanzare in viata, mai ales ceea ce ai primit de la parinti!

In cele din urma, taranul il intreba si pe cel mai mic:
- Dar tie, prasleo, ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tatuca...
- Cum, si tu ai vandut-o, bata-te sa te bata?!
- Nu, tatuca, n-am vandut-o. Eu m-am dus pe la prietenul meu de peste drum, care-i tare bolnav, si i-am dat-o lui, sa aiba si el o bucurie, ca poate se mai inzdraveneste putin... 
Cu lacrimi in ochi, tatal isi lua copilasul pe genunchi si-i spuse, sarutandu-l pe crestet:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar se vede treaba ca vei fi un bun crestin, iar asta pretuieste mai mult decat toate!

3 comentarii:

  1. Minunata pilda!Ma intreb-OARE CATI VOR FI INTELES-O?!In ziua de azi LACOMIA siHOTIA suntla mare pret...Tristetea cea mare,este ca nu mai tinem cont deloc unii de altii si ca suntem ASMUTITI unii impotriva altora,CU BUNA STIINTA...

    RăspundețiȘtergere
  2. un lucru cred ca ar putea schimba ceva in oameni. imi cer scuze ca o spun dar oamenii ar trebui sa piarda ceva ce au pentru ca apoi sa inteleaga adevarata valoare a ceea ce au pierdut si apoi sa i inteleaga valoarea si o data cu ea , si valoarea vietii. spun asta pt ca mi s a intamplat sa pierd anumite...lucruri importante in viata...

    RăspundețiȘtergere
  3. daca nu e cu suparare am si eu o povestioara:

    ''Odata asa pe la lasatul serii diavolul se plimba cu un ucenic, si vad ei în departare un om care ridica ceva de pe jos, si se arata tare fericit ca si cum ar fi gasit ceva de mare pret; la care ucenicul spune: Oare ce o fi gasit omul acela? iar diavolul îi raspunde: O frântura de Adevar. Ucenicul zice: si nu ti-e frica ca va raspândi acest Adevar? Diavolul raspunde: Nicidecum, am sa-l amagesc sa transforme Adevarul într-o credinta (religie).''

    Cine întelege Adevarul sa înteleagä.

    RăspundețiȘtergere