
Am facut aceasta introducere mai lunga pentru ca, din nefericire, dupa Revolutie, dar mai cu seama in ultimii ani, a explodat un fenomen pe cat de trist, pe atat de dramatic: multi bunici, multi batrani au ajuns sa traiasca pe strada, din mila noastra, a celor care, in graba spre serviciu, absorbiti de grijile de zi cu zi, trecem mai mult nepasatori pe langa ei. Unii dintre ei nici nu au curajul sa ne priveasca. Capetele lor sunt plecate, resemnate, ca intr-o cerere nespusa iar privirile lor tintuiesc pamantul, intreband parca ”Cand, Doamne?”. Altii reusesc sa-si faca acel minim curaj pentru a ne implora daca nu mila, macar atentia. Cati dintre noi ii vedem? Cati dintre noi ii auzim? Cati dintre noi le intindem o mana? Putini.
Autoritatile ridica neputincioase sau nepasatoare din umeri. ”Nu avem ce sa le facem”, spun de multe ori reprezentantii administratiei locale. Mai mult, ei atrag atentia ca batranii ajunsi pe strazi ar fi chiar organizati in retele de cersetorie. Fara a exclude total aceasta varianta, nu cred ca ea este regula. Cat s-a incercat sa fie ajutati acesti oameni? Am auzit de milionari autohtoni care risipesc averi pentru a face stadioane moderne, saloane Spa-ultradotate, am auzit de primari care vor sa intre in Cartea Recordurilor cu cel mai lung carnat din lume, cea mai mare ciorba, cei mai multi Mos Craciuni adunati la un loc si alte nazdravanii, dar nu am auzit ca cineva ar dori sa intre in Guiness Book cu constructia celui mai mare azil de batrani sau centru social destinat acestora.
Nu vreau sa dau sfaturi, dar ma gandesc ca poate si Biserica Ortodoxa ar putea sa se implice mai mult, prin centrele sale, in ajutorarea batranilor nostri, dupa modelul Bisericii Catolice care desfasoara o bogata activitate caritativa, infiintand direct prin parohii si organizatii calugaresti, gradinite pentru copii, camine de orfani, azile de batrani, cantine pentru saraci, cabinete si centre medicale.
In final, las versurile poetului Adrian Paunescu sa vorbeasca.
Batranul cersetor
La coltul strazii e un cersetor
Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste rasul tuturor.
Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.
Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.
Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
Foarte frumos si profund,dar din pacate este foarte adevarat ceea ce se intampla cu batranii nostrii.Biserica Ortodoxa nu are nici o vina,ci reprezentantii ei care au ,,afaceri,,de facut nu azile ...Acum mai nou au o banca,mai bine spus conducerea biserici se ocupa cu camataria...si cine este vizat?bartranul nevoias normal...deci nu numai ca nu ii ajuta ci sunt imprumutati de aceste mizerii si le este perceputa si o dobanda!!!Rusine reprezentantilor biserici romane care au demarat o astfel de initiativa!!
RăspundețiȘtergeredin pacate un articol foarte bun dar trist si adevarat!!!!!!!!!in ce priveste exploatarea lor ca sclavi exista mule retele de tigani care-i pun sa cerseasca si le chinue batrinetea!!!!!vezi zonele centrale-magheru,universitate,unirii,centrul istoric etc!urmareste puntin acest fenomen si o sa-ti dai sema ca e foarte real!!!autoritatile ar trebui sa ia masuri drastice pt ca sunt oameni fara nici o aparare!!!dar din pacate ne-am nascut in romania!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergere